E anturajul mai important decat valorile individuale?
Modul in care ne percepem propria persoana sau imaginea de sine, autoaprecierea propriilor puncte forte si a slabiciunilor, influenteaza in mod cert modul in care reactionam in viata de zi cu zi si gradul de confort emotional. Bineinteles ca este nevoie sa dispunem de un echilibru realist intre cat de mult ne autoapreciem si cat de mult ne criticam, dar pe langa aceasta, increderea in propria persoana si autorespectul par sa fie puternic influentate de valorile dominante ale culturii noastre.
Aceasta influenta a anturajului si culturii in care traim zi de zi pare sa actioneze chiar in mod independent de valorile noastre individuale ca si oameni, sustine un studiu realizat in 19 tari si publicat recent in Personality and Social Psychology Bulletin. De la inceputuri, psihologia a considerat ca o persoana isi bazeaza stima de sine in special pe gradul in care comportamentul propriu se conformeaza valorilor morale individuale. Cu toate acestea, sondajul ce a inclus peste 5000 de adolescenti si tineri adulti din Europa, Africa, America de Sud, Asia si Orientul Mijlociu, ridica un semnificativ semn de intrebare asupra acestei ipoteze larg acceptate.
Tinerii ce au raspuns par ca nu pun atata baza pe propriile valori si isi considera actiunile influentate mult mai mult de prioritatile culturale, de valorile mediului si ale anturajului in care sunt. In cadrul studiului, cele 4 valori culturale ce influenteza stima de sine ( gradul in care detii controlul asupra propriei vieti, gradul in care iti faci datoria, gradul in care ii ajuti pe ceilalti si gradul de obtinere a unui statut social) au generat diferente semnificative asupra stimei de sine in functie de mediul in care a avut loc sondajul.
De exemplu, in zonele unde libertatea individuala si implicarea activa sunt valori culturale de baza (Europa de Vest si unele zone din America de Sud) stima de sine a fost mult mai mult corelata cu gradul in care cineva detine controlul asupra propriei vieti. In unele zone din Orientul Mijlociu, Africa si Asia, in care cultura se bazeaza mai mult pe conformitate, traditie si securitate, stima de sine a fost mult mai mult corelata cu gradul de indeplinire a datoriei.
In perspectiva acestor rezultate, sistemul de construire a stimei de sine pare sa fie mult mai mult un rezultat al interactiunilor cu asteptarile anturajului, societatii in care traim, iar rolul ‚solidaritatii sociale’ pare sa aiba un cuvant tot mai greu.
Astfel, intr-o societate ca a noastra in care statutul social pare sa nu mai tina cont atat de mult de valorile morale traditionale, pare cu atat mai important ca educarea tinerilor sa incerce sa le dezvolte capacitatea de a judeca cu propria minte si sa-i influenteze indirect in gasirea justetii anumitor aspecte si actiuni.
Cand suntem mici, parintii sunt in principal cei ce ne influenteaza sistemul de valori si stima de sine, deoarece ei sunt principalul ‚filtru’ prin care vedem lumea, prin care impartim diversele aspecte in ‚bune’ si ‚rele’ si ne recompenseaza sau ne pedepsesc in consecinta. O atitudine prea rigida in aceasta perioada, indiferent cat ar fi de justa din punct de vedere etic, duce uneori la rebeliuni si apoi consecutiv la adoptarea valorilor noului anturaj, potential diferite chiar si cu 180 de grade fata de cele ale mediului familial.
O astfel de ‚rotire’ poate fi accentuata si de prezenta dependentei anterioare prea mari de ‚sistemul de referinta al parintelui’ care incerca sa-l fereasca in mod exagerat de ‚rele’ pe cel mic. Se poate intampla la un moment dat ca un adolescent ce nu judeca suficient pe baza valoriilor personale, sa schimbe sistemul de referinta parintesc cu cel al unei comunitati mai permisive care sa-l accepte „asa cum e el”, intrand intr-un cerc vicios din care se poate scapa mai greu.
Personality and Social Psychology Bulletin, 2014; DOI:10.1177/0146167214522836